Bunica nu-mi mai leagă mâinile.
Învățătoarea zâmbi.
— Știu.
Lucas își privi încheieturile.
Urmele roșii dispăruseră.
— Acum avem o alarmă. Și o lumină care se aprinde dacă mă ridic din pat.
Apoi tăcu.
— Și nu o mai aud pe mama în fiecare noapte.
Doamna Carter simți cum i se strânge inima.
— Îți este dor de ea?
Lucas dădu din cap.
— Foarte mult.
— E normal să-ți fie dor.
Băiatul ridică privirea.
— Bunica spune că mama ar vrea să rămân aici, nu să mă duc după ea.
— Cred că bunica ta are dreptate.