capul spre fereastra deschisă.
Apoi începu să se zbată.
— Trebuie să merg la mama.
Margaret izbucni în plâns.
— Vedeți? Asta spune în fiecare noapte.
Polițistul se uită spre fereastră.
Dormitorul era la etaj.
Sub ea nu exista balcon, acoperiș sau copac.
Doar o cădere de aproape șase metri până în curtea pietruită.
— Închideți fereastra, spuse agentul.
Celălalt polițist o închise imediat.
Margaret slăbi ușor curelele de la mâinile nepotului.
— Lucas, bunica este aici.
Copilul continuă să privească spre geam.
— Mama mă cheamă.
Doamna Carter simți un fior.
Margaret începu să-i