ai noștri? Sunt supărați rău. Au zis că i-ai lăsat baltă azi noapte.”
Am simțit cum îmi urcă sângele în obraji.
L-am sunat imediat.
— Mihai, ce știi despre noaptea trecută?
El a râs scurt.
— Hai, Diana. Nu te mai preface. Știi bine.
— Ce să știu?
— Că ai refuzat să ajuți.
Am simțit că se rupe ceva în mine.
— Tu ai pus părinții să mă sune?
Tăcere.
Apoi a mormăit:
— Aveam nevoie de bani.
— Douăzeci de mii?
— Am niște datorii…
— Și spitalul?
— Trebuia să fie urgent.
Am strâns telefonul în mână.