Bătrâna i-a privit calm.
— Cu câțiva ani în urmă l-am găsit în pădure când era foarte mic. Era singur și nu ar fi putut supraviețui pe cont propriu. Îi lăsam mâncare, îi îngrijeam rănile și aveam grijă de el până când a devenit mai puternic.
S-a uitat la lup.
— Apoi s-a întors în pădure. Credeam că nu îl voi mai vedea niciodată. Dar a continuat să vină la mine. La început doar pentru mâncare… apoi a rămas lângă mine.
Femeia a făcut o scurtă pauză.
— Acum consideră această casă teritoriul