Totul a început în micul oraș Bănești, din județul Bihor, în primăvara lui 1991

frig pe șira spinării.

 

Își amintea fetele. Pe toate patru. Le știa de când erau copii. Le văzuse râzând, alergând pe holuri, făcând glume. Apoi șocul dispariției. Tăcerea. Durerea părinților.

 

A ridicat lanterna și a văzut, pe peretele din spate, un raft scorojit. Pe el, stăteau câteva caiete. Îngălbenite. Pline de praf.

 

A suflat ușor pe primul. Literele au apărut tremurat: „Elena – jurnal”.

 

Mâinile îi tremurau. L-a deschis.

 

Primele pagini erau scrise cu o grijă adolescentină. Apoi, frazele deveneau scurte, repezite, pline de teamă. Lenuțu