întrebat în șoaptă:
— Mama, de ce s-a supărat tata? Că-i bine, nu? Că avem bani de rată.
N-am știut ce să-i spun. Am mângâiat-o pe cap și i-am zis să-și termine tema.
Lunile grele
De atunci a început calvarul. Nu al meu cu volanul — ăla mi-l luasem în cârcă și-l duceam bine. Calvarul dintre mine și Costel.
Ne certam aproape zilnic. El îmi arunca vorbe când plecam: „iar te duci, lasă copilul pe drumuri”. Când mă întorceam frântă după o săptămână, în loc de o vorbă bună găseam vasele nespălate