serile.
Paharul împins spre mine.
Privirea lui.
Mâinile lui pe umerii mei.
„Dacă m-ai iubit vreodată, să nu mai faci asta.”
— De ce nu mi-a spus?
Doctorul scoase ultima scrisoare.
— Pentru că i-a fost frică.
Victor scrisese acolo că mama lui murise din cauza aceleiași afecțiuni. Fusese convins că, dacă mi-ar fi spus cât de grav putea deveni totul, aș fi refuzat tratamentul experimental.
Așa că luase decizia în locul meu.
An după an.
Deceniu după deceniu.
— Dar el bea și el, am spus.
Doctorul Dragomir a zâmbit trist.
— Nu.