cu prostii.
— Nu sunt prostii.
M-am apropiat.
— Vrei zece saci pentru Doina? Îi plantezi, îi plivești, îi stropești, îi scoți și îi cari. Câți obții, atâția îi dai.
— Și tu stai și te uiți?
— Exact.
Fața i s-a înroșit.
— După atâția ani, acum faci socoteala între noi?
— Nu fac socoteala între noi. Fac socoteala între mine și rudele tale.
— Sunt și rudele tale!
— Atunci să vină să muncească.
— Doina are serviciu.
Am râs.
— Și eu ce am avut în ultimii șapte ani?
N-a răspuns.
— Eu veneam de la serviciu și