pentru noi.
Marian le-a făcut singur.
Într-o dimineață a venit acasă cu un puiet de liliac în portbagaj.
L-a dus în grădină.
— M-am gândit că ar merge lângă gard.
— Merge.
— Aici?
I-am arătat un loc.
— Puțin mai spre dreapta.
A luat cazmaua și a început să sape.
Eu eram pe terasă cu cafeaua.
La un moment dat s-a uitat spre mine.
— Nu vii să mă ajuți?
Mi-am ridicat ceașca.
— Nu.
A zâmbit.
— Am zis și eu.
Și a continuat să sape.
Eu am rămas pe scaun.
După șapte ani, era