Timp de șapte ani, soțul meu îi trimitea surorii lui saci întregi cu cartofi, ceapă și legume din grădina pe care o munceam eu. Când i-am spus că nu mai pot, mi-a răspuns: „Doina se bazează pe noi.”

pentru noi.

Marian le-a făcut singur.

Într-o dimineață a venit acasă cu un puiet de liliac în portbagaj.

L-a dus în grădină.

— M-am gândit că ar merge lângă gard.

— Merge.

— Aici?

I-am arătat un loc.

— Puțin mai spre dreapta.

A luat cazmaua și a început să sape.

Eu eram pe terasă cu cafeaua.

La un moment dat s-a uitat spre mine.

— Nu vii să mă ajuți?

Mi-am ridicat ceașca.

— Nu.

A zâmbit.

— Am zis și eu.

Și a continuat să sape.

Eu am rămas pe scaun.

După șapte ani, era