Timp de 4 ani, părinții mei le-au spus tuturor că „am dispărut”

apoi.

Asta mă durea aproape mai mult decât banii.

Bunica se ridică încet și aduse dintr-un sertar o cutie.

Înăuntru erau felicitările mele.

Toate.

Deschise una.

Pe plic exista adresa mea completă.

— Mama ta venea aici în fiecare decembrie, spuse bunica. Îmi aducea felicitarea personal.

Am încremenit.

— Personal?

— Da.

— Atunci avea adresa mea.

— Întotdeauna a avut-o.

Mi s-a făcut frig.

Mama le spusese oamenilor că nu știa unde eram.

Îl trimisese pe Dani să mă „găsească”.

Dar adresa mea ajunsese în mâinile ei în fiecare an.

— De ce nu mi-ai