acces nelimitat la viața mea.
Încrederea nu revine pentru că cineva spune propoziția corectă o singură dată.
Dar am lăsat-o să-și cunoască nepoata.
Încet.
Cu limite.
Caietul a rămas la mine.
Nu ca dovadă împotriva părinților mei.
Ci ca amintire.
Pe prima pagină erau șase ani din viața mea transformați în coloane și sume.
Ture de noapte.
Sărbători petrecute la spital.
Ore suplimentare.
Oboseală.
Vinovăție.
Totul redus la cifre.
Dar viața construită după ce oprisem transferurile nu încăpea într-un caiet.
Aveam casa mea.
Cariera mea.
Fiica mea.
Fotografiile lui Călin.