perfect.
Dar fără justificări.
Mama a avut nevoie de aproape un an până să spună propoziția de care aveam nevoie:
— Te-am tratat ca pe o sursă de bani și, când ai încetat să plătești, am transformat asta într-o poveste în care eu eram victima.
Am rămas tăcută.
Apoi a adăugat:
— Și când ai încercat să-mi spui că aveai nevoie de mine, eu n-am ascultat.
Aceea a fost prima conversație reală pe care o avuseserăm după ani întregi.
Nu i-am dat imediat acces nelimitat la viața mea.
Încrederea nu revine pentru