Tatăl meu m-a crescut singur după ce mama m-a abandonat la doar trei luni

care avea nevoie de cineva.

Cristina și-a șters lacrimile.

— Eu n-am avut curajul pe care l-a avut el.

Nu era o scuză.

Era o recunoaștere.

— M-am gândit la tine în fiecare zi, a spus ea. Dar mi-a fost rușine să mă întorc după tot răul pe care îl făcusem.

Am ascultat-o.

Nu simțeam furie.

Doar un gol uriaș.

— De ce ai venit acum?

— Pentru că nu voiam să începi o viață nouă fără să cunoști adevărul.

Am rămas tăcuți câteva clipe.

Apoi m-am întors spre omul care mă crescuse.

— Pot