nu însemna că trebuia să spun că fusese în regulă.
Nu ne-am reparat relația în seara aceea.
Viața nu funcționează așa.
Tata nu a spus „îmi pare rău” și apoi totul a devenit ca înainte.
A început însă să mă sune.
La început o dată pe săptămână.
Apoi venea uneori la cină.
Și, încet, a început să-l cunoască pe Eliot nu ca pe „bărbatul pentru care fiica mea și-a distrus viitorul”, ci ca pe omul care, imediat ce și-a recăpătat sănătatea, mă împinsese înapoi spre visul meu.
Câteva luni