facultate.
— Te-am sunat.
Tăcu.
— De ziua ta, acum trei ani. Ți-am lăsat mesaj.
Își coborî ochii.
— Și anul următor ți-am trimis o fotografie după un examen important. Nu mi-ai răspuns.
— Credeam că…
Se opri.
— Ce credeai?
— Că încerci doar să mă faci să vorbesc din nou cu tine.
— Încercam.
Am zâmbit trist.
— Pentru că erai tatăl meu.
Atunci Eliot puse trei cești de cafea pe masă.
— Cred că ar trebui să-i arăți și restul.
Tata ridică privirea.
— Ce rest?
Am deschis ușa camerei pe care tata presupusese probabil că era