Tatăl meu a refuzat să mai vorbească cu mine după ce am renunțat la Facultatea de Medicină

seama că făcea exact ceea ce ar fi trebuit să facă în toți acei ani:

să mă întrebe despre viața mea.

 

 

— Dar apartamentul? întrebă.

Eliot zâmbi.

— Este al nostru.

După recuperare, Eliot revenise și el la muncă.

Înainte să se îmbolnăvească studiase ingineria software, iar în anii următori construise împreună cu doi foști colegi o mică firmă care dezvoltase soluții digitale pentru clinici.

Nu eram milionari.

Nu trăiam într-un palat.

Dar nu aveam nevoie să fim salvați.

Ne plătisem apartamentul împreună și ne construiserăm viața pas cu pas.