Tatăl meu a refuzat să mai vorbească cu mine după ce am renunțat la Facultatea de Medicină

starea lui începuse să se stabilizeze.

Primul lucru pe care mi l-a spus când a putut din nou să se descurce singur a fost:

— Acum te întorci.

— Unde?

— La facultate.

Îmi era teamă.

Pierdusem timp.

Foștii mei colegi avansaseră.

Eu lucram între timp ca recepționeră într-o clinică pentru a ne putea plăti cheltuielile.

— Poate tata avea dreptate, îi spusesem. Poate am distrus tot.

Eliot mă privise câteva secunde.

— Ai pus un vis pe pauză ca să-mi salvezi mie viața. Nu te voi lăsa să transformi asta într-o condamnare pentru restul