îl durea cel mai tare firma.
Nici casa.
Îl durea că omul pe care îl considerase fratele lui folosise exact lucrurile pe care Daniel i le încredințase împotriva lui.
— Ce facem acum? m-a întrebat.
— Nimic prostesc.
— Tată…
— Nu mergem la ei. Nu amenințăm pe nimeni. Nu publicăm nimic.
Am împins documentele spre avocat.
— Adevărul merge acolo unde contează.
Lucrurile nu s-au reparat într-o săptămână.
Și nici instanța nu i-a dat lui Daniel tot ce voia peste noapte.
Dar de data aceasta existau conversațiile complete din care fuseseră scoase fragmentele folosite