mai putea privi spre invitați.
Ofițerul de stare civilă a întrerupt ceremonia pentru câteva minute.
Nimeni nu știa ce să spună.
Nunta a continuat într-un final.
Dar zâmbetele dispăruseră.
Pe drumul spre casă, Vlad privea pe geam.
— Regreți?
l-am întrebat.
A clătinat încet din cap.
— Nu.
Nu am vrut să-i fac rău.
Am vrut doar să știe cât rău ne-a făcut nouă.
L-am luat de mână.
Pentru prima dată după foarte mult timp, am avut impresia că fratele meu își lăsase jos o povară pe care o purtase singur prea