Soțul meu și familia lui au decis că ar fi “distractiv” să mă împingă în apa înghețată: m-am lovit la cap și am început să mă înec, iar când, cu mare efort, am reușit să ajung la mal, ei stăteau acolo și râdeau de mine

ies, tremurând de frig și durere, ei continuau să râdă de mine. Niciunul nu s-a apropiat să mă ajute.

Și atunci am înțeles: dacă tac acum, se va repeta. Sau se va termina mai rău. Așa că am făcut ceva de care soțul meu și rudele lui și-au părut profund Continuarea este în primul comentariu 

Abia ținând telefonul cu degetele ude, am format 102.

Vocea îmi tremura, dar cuvintele erau clare:

— Tentativă de omor. Soțul meu m-a împins în apă. M-am lovit la cap. Râdeau și nu m-au ajutat.