de accident.
Și în sfârșit înțelesese că nici nu trebuia să fie.
Într-o zi, după terminarea programului, trecu pe lângă o oglindă.
Se opri.
Ani întregi, Alexandru îi spusese să se uite în oglindă ca pe o insultă.
„Uită-te la tine.”
De data aceasta chiar o făcu.
Riduri în jurul ochilor.
Câteva fire albe.
Oboseală.
Dar și ceva ce nu mai văzuse de foarte mult timp.
Pe ea însăși.
Telefonul vibră.
Era un mesaj de la sora ei:
„Cină la mine? Fără scuze.”
Mariana zâmbi.
„Vin.”
Își puse telefonul în