Soțul meu m-a părăsit pe mine și pe cei șase copii fără un leu. Cincisprezece ani mai târziu s-a întors flămând… fără să știe cine îi va deschide ușa.

dat din cap.

— Știu.

Au trecut câteva clipe.

— Femeia pentru care am plecat m-a lăsat.

Am pierdut tot.

N-am unde să dorm.

M-am uitat spre copiii noștri.

Nu mai erau copii.

Erau oamenii care construiseră locul acela împreună cu mine.

Rareș s-a apropiat.

L-a privit lung.

— Tu ești tata?

Călin a izbucnit în plâns.

Nimeni nu l-a îmbrățișat.

Nimeni nu l-a certat.

L-am privit și am spus doar atât:

— Aici nimeni nu pleacă flămând.

Dar nici timpul pierdut nu se mai întoarce.

A mâncat în tăcere.

După ce a terminat,