piele și s-a oprit imediat ce m-a văzut la baza scărilor. În spatele ei, lumina portocalie de pe stradă se întindea pe podeaua lucioasă.
— Claire, nu te mișca.
— Sunt bine, am șoptit.
— Nu ești bine. Daniel, sună la ambulanță și nu atinge nimic.
El a adoptat pe loc expresia îngrijorată pe care o exersase de atâtea ori în oglindă.
— A alunecat în timp ce cobora cu hainele.
Rebecca s-a uitat la coșul gol de lângă mașina de spălat, apoi la mâna lui.
— Nu te-am întrebat ce s-a întâmplat.
— Sunt soțul