mea. Fiecare respirație a ei mă durea mai mult decât rana de la cezariană, pentru că știam că omul din fața mea încerca să șteargă, printr-o singură propoziție, tot ce fusese tatăl ei înainte să se nască.
Judecătoarea Calder a intrat câteva clipe mai târziu. M-am ridicat, iar durerea mi-a tăiat abdomenul. M-am prins de marginea mesei.
— Doamnă Mercer, când ați fost externată?
— Ieri, doamnă judecătoare.
— Și cine a refuzat amânarea ședinței?
Teodor și-a dres glasul.
— Clientul meu a considerat că procedura nu mai trebuie întârziată.
Judecătoarea l-a privit lung.