mare să citească stenograma.
Culoarea i s-a retras din obraji.
Teodor a cerut o pauză. Judecătoarea a aprobat zece minute. Pe coridor, Cezar m-a ajuns din urmă. M-am sprijinit de perete, simțind răceala pietrei prin rochie.
— Ce urmărești? a întrebat el.
— Să nu mai poți rescrie ce s-a întâmplat.
— Îți pot lua casa.
— Nu poți lua ceea ce nu ai cumpărat.
A râs scurt, dar râsul i s-a frânt.
— Ai stat acasă. Eu am construit compania.
Asta era povestea pe care o repeta tuturor. Și aproape că ajunsesem să o