Soțul meu m-a dus la divorț la șase zile după naștere, dar când am refuzat oferta lui, zâmbetul i-a dispărut

mare să citească stenograma.

Culoarea i s-a retras din obraji.

Teodor a cerut o pauză. Judecătoarea a aprobat zece minute. Pe coridor, Cezar m-a ajuns din urmă. M-am sprijinit de perete, simțind răceala pietrei prin rochie.

— Ce urmărești? a întrebat el.

— Să nu mai poți rescrie ce s-a întâmplat.

— Îți pot lua casa.

— Nu poți lua ceea ce nu ai cumpărat.

A râs scurt, dar râsul i s-a frânt.

— Ai stat acasă. Eu am construit compania.

Asta era povestea pe care o repeta tuturor. Și aproape că ajunsesem să o