un depozit de pe centură. Că doarme patru ore pe noapte de trei ani. Că Nicoleta, soția lui, crede că banii ăia se strâng pentru o casă mai mare, „pentru viitorul băiatului”, și că el n-a avut niciodată curajul să-i spună adevărul — pentru că adevărul ar fi însemnat să spună cu voce tare că el trăiește în locul altuia.
— Nu i-am spus nimănui, doamna Camelia. Nici la spovedanie n-am putut. Ce să spun? Că mi-e rușine că respir?
M-am ridicat de pe scaun și am făcut singurul lucru care se