Soțul meu a murit acum 3 ani. Luna trecută, banca m-a sunat că cineva plătește în continuare, lună de lună, rata la casa noastră.

un depozit de pe centură. Că doarme patru ore pe noapte de trei ani. Că Nicoleta, soția lui, crede că banii ăia se strâng pentru o casă mai mare, „pentru viitorul băiatului”, și că el n-a avut niciodată curajul să-i spună adevărul — pentru că adevărul ar fi însemnat să spună cu voce tare că el trăiește în locul altuia.

— Nu i-am spus nimănui, doamna Camelia. Nici la spovedanie n-am putut. Ce să spun? Că mi-e rușine că respir?

M-am ridicat de pe scaun și am făcut singurul lucru care se