vadă. Numai că acum era prea târziu, iar femeia care îl salva de spaima celei mai grele nopți din viața lui era chiar cea pe care o lăsase la chiuvetă cu vasele în mâini.
Pe la cinci dimineața, febra a cedat de tot. Copilul a adormit, cu respirația egală și obrajii revenindu-și la culoarea lor. Am mai stat puțin, să fiu sigură. Apoi m-am ridicat, mi-am dezmorțit spatele și m-am dus să mă spăl pe mâini.
— Îl țineți sub observație până dimineață, i-am spus asistentei. Dacă urcă febra, mă chemați