este bolnavă și tu nu mai gândești limpede.
— Nu voi renunța la controlul companiei.
— Atunci vei pierde totul.
— Nu mă amenința.
— Nu te ameninț. Îți explic ce se va întâmpla.
Când am ascultat acea conversație în camera de anchetă, mi-am auzit propria voce tremurând. Pentru prima dată, am înțeles cât de mult mă împinseseră spre frică.
Inspectorul a lăsat înregistrarea să meargă până la capăt.
Vocea mea spunea:
— Dacă pățește ceva Mariana, voi ști că voi sunteți vinovați.
Natalia răspundea rece:
— Dacă pățește ceva, nimeni nu va mai crede un