ea.
Am simțit un nod în gât.
Sofia a continuat.
— Ne-a spus doar că fiecare om face propriile alegeri și că trebuie să învățăm să trăim fără ură.
Alina încerca să zâmbească, dar expresia ei devenea tot mai rigidă.
— Fetele mele, eu am venit aici să repar…
— Să repari ce? a întrebat Maria.
Întrebarea a rămas suspendată în aer.
— Optsprezece ani fără telefoane? Optsprezece ani fără aniversări? Optsprezece ani fără o felicitare de Crăciun?
Alina a deschis gura, apoi a închis-o la loc.
Maria a continuat:
— Când eram mici și