bibliotecă și iei scrisorile Luciei.
Așezi eseul lui Miguel lângă ele.
Apoi te așezi la masa din bucătărie, unde a mâncat prima dată, ca și cum foamea ar fi avut reguli.
Casa este liniștită.
Dar nu mai este gol.
Te gândești la ziua în care a ajuns la poartă, slab ca o bardă, purtând o jachetă prea mare pentru umeri. Îți amintești că voiai să vezi în el sentimentul de vinovăție al Luciei. Îți amintești că erai iritat de politețea lui, de utilitatea lui, de frica lui.
Acum știi de