dintr-o dată, aerul îți părăsește plămânii.
Stai vizavi de el.
„Miguel.”
Se holbează la bandaj.
„Te-a rănit tatăl tău?”
Fața i se închide.
Știi că nu ar trebui să insisti. Știi că încrederea este o ușă care se deschide din interior. Dar furia crește în tine acum, fierbinte și protectoare, și te sperie cât de repede vine.
„A băut după ce s-a îmbolnăvit mama”, spune Miguel în cele din urmă. „Înainte de asta, doar țipa.”
„Și mama ta?”
Miguel tace.
Tăcerea îți spune destule.
Te gândești la mâinile lui Andrew