mea stătea din nou ceașca pe care Inna o lăsase neterminată în dimineața aceea.
„Sora ta zăcea în patul meu, îmbrăcată în pantofi murdari de stradă. De aceea am dat-o afară din apartament.”
– Și din această cauză a fost necesar…
L-am întrerupt.
„Dacă ți se pare normal comportamentul ei și îi datorez încă o dată scuze, atunci poți să te duci să locuiești cu ea. Nu trebuie să te întorci aici.”
La celălalt capăt al firului s-a așternut tăcerea.
Lung.
Foarte lung.
Slava e obișnuit cu cu totul altceva.
De