secundă. Poartă un copil, iar copilul n-are nicio vină. I-am spus doar atât, încet:
— Cheile poți să le lași pe masă. Nu deschid nimic de-al tău.
Bogdan a încercat totul în ordinea previzibilă: întâi răstit — „N-ai dreptul!” —, apoi rugător — „Raluca, vorbim între patru ochi” —, apoi a dat vina pe maică-sa, apoi pe Lenuța. Paraschiva țipa că mă dă în judecată, că-mi ia copiii, că sunt un șarpe crescut la sânul familiei. Avocata Irina, pe care o sunasem din hol, i-a explicat la telefon, pe difuzor, ce înseamnă acte de proprietate.