mea?
Pentru prima dată, vocea lui Grigore deveni aspră.
— Mi-ați luat posibilitatea de a-mi cunoaște propriul copil și ați numit asta protejarea vieții mele?
Slujba nu putea continua în starea aceea.
Grigore chemă un alt preot.
Nu voia să transforme înmormântarea Anei într-un spectacol despre propria durere.
Ieși câteva minute în curtea bisericii.
Acolo, Maria îl găsi așezat pe o bancă.
— Există ceva ce trebuie să vedeți.
Îi întinse telefonul.
Era o fotografie.
Ana, zâmbind, alături de o fetiță de aproximativ opt ani.
— Cine este?
— Ilinca. Fiica Anei.
Grigore ridică