Preotul s-a aplecat deasupra sicriului în timpul slujbei de înmormântare

la mama Elenei.

„Sarcina nu a fost dusă la termen. Elena nu mai dorește să te vadă. Te rugăm să nu o mai cauți.”

Grigore o crezuse.

Ani mai târziu, după alte pierderi și după un drum lung pe care nici el nu și-l imaginase în tinerețe, alesese viața preoțească.

Nu uitase niciodată de Elena.

Dar crezuse că acel copil nu existase.

Până în ziua aceea.

— Medalionul — șopti el. — Eu i l-am dat Elenei.

Bătrâna de lângă Maria începu să plângă și mai tare.

Grigore o privi.

— Dumneavoastră știați?

Femeia