Preotul s-a aplecat deasupra sicriului în timpul slujbei de înmormântare

„Nu te-am abandonat.”

Câteva săptămâni mai târziu, Maria îi aduse o cutie.

— A fost a Anei.

Înăuntru erau fotografii, diplome, felicitări și câteva caiete.

Într-unul dintre ele, Ana scrisese la 17 ani:

„Dacă l-aș întâlni vreodată pe tata, nu l-aș întreba de ce a plecat. L-aș întreba dacă s-a gândit vreodată la mine.”

Grigore închise caietul.

Și plânse.

Singur.

Pentru prima dată după foarte mulți ani, nu ca preot.

Ci ca tată.

Relația cu familia Elenei nu s-a reparat peste noapte.

Grigore nu a putut pur și simplu să ierte