lucruri?”
„De câteva luni încerc să-mi pun actele în ordine.”
Camera s-a schimbat instantaneu.
Nimeni nu mai privea cizmele.
„La vârsta mea trebuie.”
Cristina s-a aplecat spre el.
„Unchiule, nu trebuie să vorbiți așa.”
„Am șaptezeci și șapte de ani. Exact așa trebuie să vorbesc.”
S-a uitat la fiecare.
„În ultimii ani am auzit de prea multe ori întrebări despre casă, terenuri și bani.”
Doina s-a apărat imediat.
„Eu n-am întrebat niciodată…”
Aurel a ridicat mâna.
„Nu vreau explicații.”
Apoi s-a uitat la mine.
„Viorica nu m-a întrebat niciodată.”
Cristina