Părinții mei au refuzat timp de treizeci și unu de ani să înlocuiască aceeași saltea veche și pătată

Sub ea se afla o bucată subțire de placaj pe care nu o observasem niciodată.

Fusese desprinsă.

Dedesubt era un compartiment puțin adânc.

În el se aflau fotografii, scrisori legate cu o panglică, un dosar medical vechi și o cutie mică din lemn.

Mama stătea lângă pat.

Plângea.

 

 

— Cine este sora mea? am întrebat.

Tata intră în spatele meu.

Mama îl privi.

— Trebuia să-i spunem.

— Da — răspunse el.

Am simțit furia urcându-mi în piept.

— Atunci spuneți-mi acum.

Mama luă fotografia.

— O chema Ana.

— O chema?

Cuvântul mă lovi.

—