Părinții mei au refuzat timp de treizeci și unu de ani să înlocuiască aceeași saltea veche și pătată

era clar.

Ana existase.

— Și fotografia?

Mama își trecu degetele peste marginea ei.

— Am primit-o după câteva luni.

Fetița avea probabil patru sau cinci luni.

— De la cine?

— De la femeia care o creștea.

Sub fotografie venise o scrisoare.

Mama o păstrase.

Apoi încă una.

Și încă una.

În primii ani, familia respectivă trimisese câteva informații.

Ana era sănătoasă.

Începuse să meargă.

Îi plăcea muzica.

Avea părul mamei.

Apoi scrisorile se opriseră.

Familia se mutase.

Bunicul murise.

Urmele dispăruseră.

— De ce sub saltea?

Tata răspunse de data aceasta.

— Mama ta