aștepta înăuntru, a ieșit.
— Doamnă, legal nu aveți nicio pretenție. Ați abandonat copiii. Există declarații, martori, acte.
Pentru prima dată, pe chipul Mirelei a apărut nesiguranța.
Nu primise reacția pe care o aștepta.
Nu lacrimi.
Nu vină.
Nu bani aruncați ca să tacă.
Cristina a spus calm:
— Dacă aveți nevoie de ajutor pentru mâncare sau chirie, vă putem sprijini lunar. Dar nu pentru că sunteți mama noastră. Ci pentru că noi am fost crescute să nu lăsăm un om la greu.
Cuvintele au lovit mai tare decât orice proces.
Mirela