apăsându-l zi de zi.
Și totuși, în dimineața aceea, cineva îl văzuse pentru ceea ce era cu adevărat.
Nu un băiat sărac.
Ci un copil extraordinar.
Ministrul l-a condus personal până în sala de examen, iar când Andrei a intrat pe hol, colegii s-au dat instinctiv la o parte.
Nu din milă.
Din respect.
Iar în timp ce băiatul își ocupa locul în bancă, cu pantofii lui vechi și cămașa uzată, pentru prima dată după mulți ani nu s-a mai simțit rușinat de cine era.
Pentru că în acea zi