fost?
I-am povestit totul.
A ascultat în tăcere.
Pentru prima dată după mulți ani, nu a avut nicio replică sarcastică.
Niciun comentariu.
Nimic.
La final a întrebat doar:
— Era chiar ea?
— Da.
A rămas câteva clipe pe gânduri.
Apoi a spus încet:
— Poate că m-am înșelat.
L-am privit surprinsă.
Nu îl auzeam des recunoscând asta.
— Poate — am răspuns.
În acea noapte am stat mult timp trează.
Gândindu-mă la cât de ușor este să judeci un om după cea mai grea zi din viața lui.
Și la cât de puțin este