dintr-un ceainic ciobit la cioc. Mâna îi tremura puțin, dar a turnat cu atâta grijă și cu atâta demnitate, de parcă turna în cel mai scump serviciu din lume.
— Să nu vă supărați că n-avem mai multe, a zis. Da’ ce-avem, e din inimă.
Am vrut să spun ceva și nu am putut. Mi se pusese un nod în gât cât pumnul.
Am scos din sacoșă ce adusesem și le-am pus pe masă. Bunica a dat să nu primească, s-a rușinat, a zis că e prea mult, exact ca nepoata