O femeie în vârstă zăcea singură în spital, iar nimeni nu venea s-o viziteze.

să vin… Credeam că mai este timp.

Nimeni nu i-a răspuns.

Uneori nu există cuvinte care să poată schimba ceea ce s-a pierdut.

Înainte să plece, a cerut să mai intre o dată în salonul în care fusese internată mama lui.

Camera era deja pregătită pentru un alt pacient.

S-a apropiat încet de fereastra la care ea obișnuia să stea în fiecare seară și a rămas câteva minute în tăcere.

A ieșit ținând scrisoarea strâns la piept.

Nu știu dacă regretul lui a fost suficient pentru a-i aduce liniște. Știu