încet. „Dar nu am bani…”
Omer a ridicat desenul de parcă ar fi ținut Mona Lisa în mână. „Cine cere bani? În brutăria mea, asta valorează mai mult decât banii! Asta e artă! Pentru asta poți primi… hmm… două chifle cu gem și un iaurt. Corect?” Un zâmbet s-a întins pe fața Leylei. „Corect!”
Așa a început totul. În fiecare zi, Leila aducea desene – flori, pisici, Omer cu pălărie albă. Omer lipea cu grijă fiecare desen pe pereții brutăriei, deasupra cuptorului. „Vedeți”, le spunea el celorlalți clienți, „