O cioară aducea în fiecare zi o floare la mormântul unei femei uitate

Martin a urmărit-o până când a dispărut dintre nori.

În acea clipă a înțeles că, uneori, nu oamenii sunt cei care păstrează cel mai bine amintirea unui suflet bun.

Uneori, recunoștința rămâne vie în locurile și în ființele pe care le-ai iubit fără să aștepți nimic în schimb.

Iar din ziua aceea, mormântul Sofiei nu a mai fost niciodată uitat. În fiecare săptămână apăreau flori proaspete, lumânări aprinse și oameni care se opreau pentru câteva clipe de liniște. Cioara a continuat să vină o vreme, dar într-o dimineață nu a