în oglinda crăpată și, pentru prima dată după luni întregi, nu s-a ferit de propria imagine.
La șapte fix, a sunat la poarta casei lui Vlad.
Poarta s-a deschis lent. O vilă mare, rece, cu luminile aprinse ca într-un decor de teatru. Vlad o aștepta. Fără costum de data asta. Cămașă albă, mânecile suflecate.
— Ai venit — a spus simplu.
— Am venit — a răspuns ea.
Contractul a fost semnat în aceeași seară. Hârtie cu datorie, avocați sobri, clauze citite de două ori. Când a văzut suma intrată în cont, Alina a