se grăbească.
Apoi s-a oprit.
S-a întors ușor.
— Exact asta e problema, domnule agent.
Vocea ei era calmă, dar tăioasă.
— Nu ați știut… dar ați judecat oricum.
Mătos nu mai spunea nimic.
Privirea îi era în pământ.
— Dacă eram femeie de serviciu, continua Ioana, tot nu aveați dreptul să vorbiți așa.
Popa a înghițit în sec.
— Respectul nu se dă în funcție de funcție.
O liniște apăsătoare a cuprins parcarea.
Câțiva oameni care asistaseră de la distanță se opriseră.
— Astăzi aveți noroc, a spus Ioana. Eu doar merg la muncă.