de pe umăr rămăsese.
Lângă ureche apăruse una nouă.
Ovidiu a deschis cartea.
Un copil care trecea cu tatăl său l-a recunoscut pe Bruno.
— Tata, el e câinele din filmare?
Bărbatul a ezitat.
Ovidiu a ridicat privirea.
— Da.
Copilul s-a apropiat cu grijă.
— Pot să-l mângâi?
Ovidiu s-a uitat la Bruno, apoi a făcut un semn discret.
Câinele și-a ridicat capul.
— Acum poți.
Copilul l-a mângâiat ușor.
Bruno a dat din coadă.
Ovidiu a zâmbit și s-a întors la carte.
În ziua aceea, cei trei tineri crezuseră că puterea însemna