Daniel și-a coborât privirea spre pâinea rămasă pe șervet.
— Tata a fost zidar, a spus el după câteva clipe. Când eram copil, venea acasă exact așa cum ești tu acum. Haine pline de ciment, mâini crăpate și câte o bucată de pâine rămasă prin buzunar.
Marcel îl asculta fără să spună nimic.
— Mama îl întreba de ce n-a mâncat. El spunea mereu că nu i-a fost foame. Abia mai târziu am înțeles adevărul. Uneori păstra mâncarea pentru noi.
Daniel a privit spre clădirea neterminată.
Firma îi purta numele. El semna